Știri & Noutăți Blog Pagina 3

“Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti…”

Un renumit istoric roman pune punctul pe „i” si analizeaza ce s-a intamplat cu Romania dupa 1989.

De 24 de ani trăim vremuri pretins istorice. Totul a început la Revoluţie, când grupurile de tineri care ocupau Comitetul Central strigau exaltaţi:

„Istorie, istoriee…”. De atunci, aşteptăm mereu să se întâmple ceva istoric.

Aşteptăm ca cineva, un om de cultură sau un politician providenţial, să ne spună că ştie încotro trebuie să meargă ţara, că există un plan naţional de dezvoltare.

De fapt, vrem să ne vedem pe noi înşine în postura de făcători de istorie. Din păcate, în alegeri, nu ne-am votat „visătorii” potriviţi.

Nimeni n-a „visat” pentru ţară şi pentru naţiunea română, ci eventual doar pentru sine, pentru ai săi şi ai partidului său.

Mulţumită politicienilor, în ultimii 24 de ani, România aproape că a fost scoasă din istorie.

Nici unul dintre ei n-a avut curiozitatea să deschidă o carte de istorie, pentru a găsi acolo un îndreptar, un ghid de orientare, o soluţie anticriză.

Dimpotrivă, ajunşi la putere, politicienii au scos istoria pe tuşă, marginalizând-o în şcoli şi universităţi, împreună cu latina – limba întemeietoare a românilor.

În faţa acestui „holocaust” aplicat trecutului românesc, un istoric de mare anvergură, precum este academicianul Florin Constantiniu, nu poate decât să plângă, să se răzvrătească sub o copleşitoare durere.

Pentru domnia sa, timpurile pe care le trăim sunt atât de goale de conţinut istoric că nu-şi mai doreşte decât să dispară fizic:

„Îmi doresc să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi”.

„Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural”

Domnule profesor, toată lumea ştie că Istoria este dispreţuită şi ignorată în ţara noastră.

Cât de greşită este această atitudine din partea guvernanţilor ultimilor 24 de ani?

Cauzele restrângerii dramatice şi regretabile a ponderii istoriei în învăţământul românesc trebuie căutate, în opinia noastră, mai întâi, în confruntarea dintre globalism şi identitatea naţională şi, apoi, în percepţia eronată a necesităţilor de pregătire intelectuală şi culturală a omului contemporan.

Noile forţe economice globale îşi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei ţări, ci subordonarea întregii lumi.

În atingerea acestui ţel, globalismul întâmpină un obstacol: identitatea naţională a popoarelor, întruchipată în statele naţionale.

Identitatea naţională se hrăneşte şi din memoria istorică, şi, atunci, globalismul atacă istoria pentru a slăbi conştiinţa naţională.

În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultură, el vrea specialişti de nişă, performanţi într-un domeniu restrâns.

Ne îndreptăm spre o sărăcire intelectuală, care va transforma România într-un deşert cultural.

Cred că în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 24 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de dăunător, pe atât de condamnabil.

Şcoala românească, o şcoală cu excelente tradiţii de învăţământ solid şi fertil, a fost

pusă la pământ de coaliţia dintre elevii leneşi, bolnavi de socializare pe Facebook; părinţii isterizaţi de odraslele nemulţumite că trebuie „să-şi facă temele acasă”, şi birocraţii plafonaţi, grijulii cu scaunele lor, nu cu educaţia, şi copiind mecanic din publicaţii străine, pentru a redacta legi, regulamente şi programe analitice.

De 24 de ani se fac reforme şi iar reforme ale învăţământului, care, în realitate, subminează funcţia instructiv-educativă a şcolii.

Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlănţuită de birocraţii Ministerului Educaţiei împotriva volumului de cunoştinţe transmise elevilor.

La istorie – şi nu numai la noi – s-a început cu îndepărtarea cronologiei:

„Să nu încărcăm mintea elevilor cu date”. Foarte bine: istoria nu este o disciplină de memorizare, ci de analiză. Dar fără repere în timp nu se pot stabili legăturile cauzale.

Şi eu sunt împotriva învăţării pe dinafară a datelor lesne de găsit într-o cronologie sau într-un manual, dar – pentru Dumnezeu!

– cum să înţelegi raporturile de cauză-efect dintre evenimente dacă nu cunoşti succesiunea lor în timp?

Nu se doreşte ca elevii să aibă o pregătire temeinică, şi cei trei componenţi ai coaliţiei de care am amintit preferă nişte adolescenţi ignoranţi, incapabili să depăşească limbajul „mişto” şi „naşpa”.

Cu astfel de cetăţeni, viitorul României este sumbru.

În timp ce bulgarii îşi împânzesc ţara cu şantiere arheologice, în căutarea tracilor cu care nu au nici o legătură, românii, urmaşi direcţi ai dacilor şi romanilor, sunt gata să cedeze străinilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Roşia Montană.

Care ar trebui să fie atitudinea statului faţă de cercetarea arheologică?

Deşi se vorbeşte de conservarea „patrimoniului naţional”, nu se face nimic pentru păstrarea şi valorificarea lui.

S-a găsit un alibi: nu sunt bani. Dar banii se găsesc imediat când se construiesc vile şi se achiziţionează maşini de lux.

Este o ruşine că statul român nu a participat la „licitaţia Brâncuşi”, pentru a achiziţiona măcar pipa unui român care a deschis drumuri noi în artă.

Nu ne pasă de Brâncuşi, dar avem bani pentru branduri care nu conving pe nimeni.

Spre ruşinea guvernanţilor noştri, avem mult mai puţine şantiere arheologice astăzi, în România, decât pe vremea lui Mihail Roller, de tristă amintire.

Sentimentul patriotic se înfiripă la copil din interesul şi dragostea pentru vestigiile trecutului.

Sentimentul istoric al continuităţii se naşte din ataşamentul pentru un monument, o cruce înălţată să veşnicească un eveniment, un mic schit, pierdut în munţi. Cine-i învaţă pe copii să le ocrotească?

Grija pentru urmele înaintaşilor – vezi şi cazul Roşia Montană – ar trebui să fie un principiu sădit în conştiinţa românilor încă de pe băncile şcolii.

„Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români”

Cui credeţi că i se datorează situaţia catastrofală în care se află astăzi România?

– Situaţia catastrofală în care se află astăzi România are, ca să spun aşa, doi responsabili, în afara crizei mondiale: clasa politică şi masa poporului român.

Clasa politică postdecembristă nu a avut – indiferent de partid – nici un proiect naţional.

A avut, în schimb, un unic gând: să se căpătuiască. S-a repezit asupra României cu singurul gând al îmbogăţirii. Oamenii politici au acţionat ca nişte vandali, distrugând şi jefuind totul.

Mongolii, ungurii, turcii, nemţii, ruşii nu au făcut românilor atâta rău cât au făcut politicienii postdecembrişti în două decenii.

Când, peste ani şi ani, se va scrie istoria timpurilor de azi, „nu vor ajunge blestemele” pentru a-i condamna pe cei care au făcut ca România să rateze o mare şansă de afirmare şi bunăstare şi să fie adusă la sapă de lemn.

Dar clasa politică nu şi-ar fi putut desfăşura „opera” nefastă dacă în calea ei ar fi întâlnit rezistenţa hotărâtă a opiniei publice, manifestarea viguroasă a spiritului civic.

Din nefericire, am rămas un popor de ţărani – spiritul civic se naşte la oraş! -, o turmă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fără nici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916, acelaşi lucru).

Clasa politică din România este întocmai ca un răufăcător sigur de impunitate.

Şi dacă ştie că nu are a se teme de nimic, atunci de ce n-ar jefui în continuare? Proteste ca în Grecia – leagănul democraţiei – sunt de neimaginat în România.

Ăsta e marele nostru blestem: o masă supusă, resemnată, incapabilă să se mobilizeze pentru un mare proiect sau pentru o mare idee. Mă întreb dacă noi, românii, nu am părăsit deja scena istoriei.

O bună parte a elitei intelectuale a capitulat în faţa globalismului, a capitalismului de cumetrie şi a clientelismului politic, abandonând funcţia de ghid spiritual al naţiunii.

Oameni ca paşoptiştii, oameni ca făuritorii României Mari ar fi priviţi astăzi ca anacronici şi nostalgici. Marii guru ai culturii române de astăzi nu mai vor să ştie că sunt români.

Am avut un exemplu la 1 Decembrie a.c.: câţi dintre ei au scris sau evocat cu dragoste de trecut împrejurările creării României Mari?

„Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”

Românii au mai trecut prin crize. Spre exemplu, Marea Criză din 1929-1933. Cum s-au descurcat guvernele de atunci?

– Într-adevăr, crize economice au existat şi în trecut, dar fiecare eveniment este generat de condiţiile istorice care îi conferă unicitate. Soluţiile, deci, nu pot fi identice în cazul unor crize.

Cea din anii 1929-1933 a lovit dur România, şi guvernanţii de atunci, ca şi cei de acum, au recurs la concedieri, întârzierea plăţii lefurilor, reduceri de salarii („curbele de sacrificiu”).

A fost marea neşansă a lui Nicolae Iorga, cea mai strălucită minte a românilor, să fie prim-ministru în anii 1931-1932, când criza se îndrepta spre apogeu.

A făcut scandal în epocă replica dată de el unei delegaţii de agricultori, veniţi la Mangalia, unde el îşi petrecea concediul, pentru a se plânge de situaţia grea în care se aflau, fiind presaţi de bănci să-şi achite datoriile.

Iată relatarea lui Iorga însuşi: „Iar, cum un om mai simplu strigase la capătul lămuririlor mele, că el e «desperat», i-am spus, glumind:

«Nu; fiindcă aici e casa mea, colo e marea; dacă erai în adevăr desperat, la mare te duceai»”.

Ziarele care-i erau ostile l-au acuzat că i-a trimis pe protestatari să se arunce în mare. Exasperat de „măsurile de austeritate”, un colonel, şef de unitate, s-a dus la

Constantin Argetoianu, ministru de Finanţe în guvernul Iorga, şi l-a întrebat: „Din soldaţi am făcut hoţi, din ofiţeri, peşti, dar cu caii ce să fac, domnule ministru?”.

Criza s-a rezolvat când a încetat pe plan internaţional. Sunt convins că şi acum va fi la fel. Adevărul este că mari finanţişti nu am avut decât doi:

Eugeniu Carada şi Vintilă Brătianu. Nu am avut şi nu avem mari competenţe financiare, capabile de elaborarea soluţiilor de criză. Guvernanţii de astăzi vădesc o gândire rudimentară: „să taie”, să reducă salariile şi să sporească taxele. Un mare plan de investiţii, de relansare a economiei, nu există. Să aşteptăm, aşadar, scrâşnind din dinţi, sfârşitul crizei pe plan mondial.

Care este epoca din istoria românilor pe care o admiraţi cel mai mult?

Admiraţia cea mai puternică o am pentru generaţia paşoptistă. O forţă de creaţie politică, un devotament pentru interesul naţional, un dezinteres total pentru destinul personal, totul a fost închinat naţiunii române. Eşecul revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe paşoptişti.

Au îndurat exilul, dar au continuat lupta şi, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câştigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbuşească România în haos şi mizerie.

Cum să nu-i admiri pe paşoptişti? Sunt un model care ar trebui prezentat şi explicat în toate dimensiunile lui, nu ca o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă şi fecundă, pentru adolescenţi, făuritorii României de mâine.

Dar cum să le „încărcăm mintea” cu evenimente şi date?

Nu se lăuda, nu demult, Ministerul Educaţiei că a mai redus cu 35% cunoştinţele de transmis în învăţământ?

Ce vă doriţi în viitor ?

Ce-mi doresc ? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi.

Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor.

Ce urare le adresaţi românilor, domnule profesor?

Urez poporului român, să se revitalizeze şi să fie capabil să reînnoiască, în condiţiile secolului al XXI-lea, performanţele strămoşilor din timpul lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi al luptătorilor paşoptişti.

10 Trucuri cu Bicarbonat de Sodiu pe care orice gospodină trebuie să le cunoască

Fiecare femeie cheltuie o mulțime de bani pe aspectul ei, pe produsele cosmetice menite să le mențină senzația de bine. Există tot felul de produse cosmetice pe piață, comercializate ca produse care fac minuni pentru piele, păr și unghii.

Problema cu aceste produse este că sunt adesea ambalate cu ingrediente necunoscute de noi și produse chimice periculoase care fac mai mult rău decât bine. Din fericire, tot mai multe femei devin conștiente de sănătate și încep să se îndrepte spre alternative mai sănătoase.

Bicarbonatul de sodiu este, fără îndoială, unul dintre cele mai versatile produse naturale, oferind o mulțime de utilizări remarcabile de frumusețe. Iată 12 utilizări pentru frumusețe și uz casnic ale bicarbonatului de sodiu pe care fiecare femeie ar trebui să le cunoască.

1. Albirea dinților.

Textura abrazivă a bicarbonatului de sodiu îndepărtează efectiv petele de dinți și îi face să pară mai albi. Pur și simplu adăugați un pic de bicarbonat de sodiu pe periuța de dinți și umeziți periuța cu apă, așa cum ați proceda și cu o pastă de dinți normală.

2. Hidratarea pielii.

Pentru a înmuia zonele dure ale pielii, cum ar fi pielea de pe coate, frecați cu bicarbonat de sodiu pe ele.

3. Reduce apariția vergeturilor.

Se amestecă bicarbonat de sodiu cu puțină apă pentru a crea o pastă care exfoliază pielea, îndepărtează celulele moarte ale pielii și vă ajută să îndepărtați ușor vergeturile.

4. Scrub facial.

Din nou, combinați bicarbonatul de sodiu cu apă pentru a crea o pastă pe care o puteți folosi ca o mască pentru a lupta împotriva acneei, fetelor, punctelor negre și a altor condiții ale pielii.

5. Deodorant natural.

Pasta din bicarbonat de sodiu si apă, aplicată sub braț este o modalitate foarte buna de a lupta impotriva mirosului neplacut si de a improspata in mod natural subsuorile.

6. Ameliorează înțepăturile și mușcăturile insectelor.

Masați pasta de bicarbonat de sodiu și apă pe zonele afectate de insecte pentru a reduce umflarea și pentru a calma iritația.

7. Îmbunătățește aspectul părului.

Adăugarea de bicarbonat de sodiu în șampon și spălarea acestuia în mod regulat face ca părul să pară mai strălucitor și mai voluminos.

8. Tratamentul abceselor dentare.

Periați dinții cu un amestec făcut din bicarbonat de sodiu și apă pentru a elimina abcesul dinților și a scuti o durere de dinți.

9. Tratarea arsurilor la stomac.

Adăugați o linguriță de bicarbonat de sodiu într-un pahar cu apă și beți-l ori de câte ori suferiți de arsuri la stomac și reflux de acid.

10. Curăță mobilierul.

Adăugați o lingură de bicarbonat de sodiu pe un burete umed și utilizați-l pentru a curăța orice pete de pe mobilier. Ștergeți apoi cu o cârpă curată.

Nu uita această pildă scurtă – Un bărbat avea o soţie și o amantă, dar nu știa pe cine să aleagă […]

Un bărbat avea o soţie și o amantă, dar nu știa pe cine să aleagă – El a decis să meargă la un psiholog pentru a găsi un răspuns la problema lui. L-a întrebat dacă ar trebui să fie cu soţia lui sau cu amanta lui.

Psihologul s-a uitat la el şi a luat două vaze în mâini: una cu un trandafir şi cealaltă cu un cactus şi l-a întrebat:

„Ce faci dacă îţi spun să alegi una dintre aceste două vaze?”.

Omul s-a uitat și i-a răspuns: „Bineînţeles că aleg trandafirul!”. Psihologul zâmbea:

„Te-ai dovedit a fi nesăbuit şi grăbit. Nu meriţi niciuna dintre cele două vaze: nici cea roșie, nici cea cu cactusul.

Unii oameni, conduşi de frumuseţe şi societate, aleg ceea ce pare a fi mai strălucitor. Roșul e frumos, dar nu va fi pentru totdeauna.

În schimb, cactusul, deşi nu este foarte frumos la prima vedere, rămâne la fel, indiferent de climă: verde închis cu mulţi spini, dar când înfloreşte îţi oferă o floare frumoasă.

Soţia ta ştie toate slăbiciunile tale, defectele şi greşelile tale şi te iubeşte pentru ceea ce eşti.

Amanta ta nu te vrea întreg, vrea numai partea frumoasă: zâmbetele tale, victoriile, bucuria, banii.

Soţiei tale îi plac lacrimile tale, înfrângerile tale, ea stă alături de tine pentru binele şi răul tău.

Când vor veni vremurile grele, ananta ta va pleca şi se va uita după altul.

Soţia ta va sta lângă tine. Nu te uita acum că totul arată bine. Lucrurile n-o să meargă atât de mult. E prea târziu pentru tine.

Ai disprețuit cactusul pentru a obține trandafirul roșu și nu merita.

Să știi că va veni timpul când îţi vei înţelege greşeala, dar va fi prea târziu.”

Bărbatul, în general este cel care are un diamant acasă și merge în căutarea pietrelor ieftine.

Povestea doamnei Geta, poliţista batjocorită pe Facebook: “Am stricat imaginea Poliţiei Rutiere”

După ce a participat la o misiune în teren, la propria cerere, doamna Geta, o polițistă de la Brigada Rutieră, a devenit ținta unor umilințe greu de imaginat pe Facebook.

Ministerul de Interne a prezentat, astăzi, povestea doamnei Geta, polițistă cu o carieră de 27 de ani.

“Joi dimineața, doamna Geta a intrat cu capul plecat în sediul Brigăzii Poliției Rutiere și a mers direct spre biroul comandantului.

Avea lacrimi în ochi și mergea precipitat.

În cei 27 de ani de muncă, nimeni nu o mai văzuse așa! Cu toții erau obișnuiți să o vadă mereu zâmbitoare și mai ales să audă “Bună dimineața, copii! Aveți nevoie de ceva?”.

Acum se îndrepta spre biroul comandantului.

– Îmi cer scuze pentru că am stricat imaginea poliției rutiere. E numai greșeala mea! Să știți că eu am cerut să merg în acea misiune. Vă rog să nu fiți supărat pe mine!

Poliţista doamna Geta, surpriză din partea colegilor

– Doamna Geta, vă asigur că nimeni nu are ce să vă reproșeze. Și vă mai asigur de ceva, noi vă iubim și vă prețuim enorm! Un singur lucru vă rog, să nu mai plângeți. Noi chiar vă iubim!

În acea zi, doamna Geta nu a ieșit din birou, iar atunci când a plecat acasă a făcut în așa fel încât să nu fie văzută de nimeni.

A doua zi, a venit mai devreme, sperând să treacă neobservată. La intrare, însă, a fost oprită de un coleg.

– Sărut mâna, doamna Geta! Vă rog să mergeți în curte. Vă așteaptă cineva!

Surpriza a fost una deosebită. Toată tura de serviciu o aștepta acolo. Un coleg i-a oferit un buchet de flori.

– Doamna Geta, ne e dor de salutul dumneavoastră! Vă rugăm, puteți să ne salutați ca și până acum!

– Bună dimineața, copii! Aveți nevoie de ceva? le-a răspuns ea emoționată.. aproape plângând, dar de data asta de fericire….

– De dumneavoastră avem nevoie, doamna Geta!”, se arată într-o postare a MAI pe Facebook.

Reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne au prezentat și motivul pentru care polițista de la Brigada Rutieră a Capitalei a ajuns la o astfel de statură fizică.

“Au fost mulți care au denigrat-o și au înjosit-o, necunoscându-i povestea. Această femeie și-a dorit cu ardoare un copil. Timp de 6 ani a urmat un tratament care i-a afectat metabolismul și i-a adus această stare fizică. Dar nu regretă absolut nimic! Pentru că tratamentul i-a mai adus ceva, o fiică de care este foarte mândră.

Și mai e ceva de menționat, deși ar putea să iasă la pensie, la cei 56 de ani pe care îi are, doamna Geta vine în fiecare zi la serviciu cu aceeași pasiune și cere inclusiv să ajute în misiunile din stradă.

Pentru noi, doamna Geta este o lecție.

Pentru voi ce e?”, se arată în postarea MAI.

A slăbit 25 kilograme – Iată cum arată Silvia Dumitrescu la aproape 60 de ani

Dupa o lunga perioada de absenta, Silvia Dumitrescu, una dintre artistele reprezentative ale generatiei de aur, a revenit. Si nu oricum, ci cu 25 de kilograme mai slaba si in fusta mini. Iata cum arata la 60 de ani una din cele mai cool cantarete din anii 90 si cum a reusit sa dea jos atatea kilograme.

Prezenta in emisiunea Corinei Chiriac de la National TV, ‘Opriti timpul’, Silvia Dumitrescu a fost o aparitie de-a dreptul surprinzatoare.

La 59 de ani, cea mai rebela cantareata a anilor 90 a facut senzatie cu tonusul si silueta sa. Silvia a aparut in fusta mini si cu 25 de kilograme mai slaba, dupa ce a renuntat, din motive medicale, la grasimi.

Cantareata luase proportii, dar doar dupa ce medicii i-au atras atentia asupra sanatatii s-a decis sa treaca la un stil de viata sanatos in urma caruia, automat, s-a ales si cu o silueta mult mai supla, scrie viva.ro.

Cum a slabit Silvia Dumitrescu 25 de kilograme? A ajuns sa poarte fuste mini

‘Am fost la medic si mi s-a spus ca am colesterolul mare. Prin urmare, trebuie sa renunt la grasimi. De atunci am mese fixe, iar ultima masa este la sapte seara. Am renuntat la tot ce-mi place, la prajeli, mai ales la dulciuri, de care eram dependenta. Pot sa va spun ca ma simt mai bine acum, cu kilogramele in minus. Din pacate, nu reusesc sa merg la sala de sport, insa pot sa spun ca o alimentatie sanatoasa conteaza enorm’, a declarat Silvia Dumitrescu.

Dupa ce a renuntat la prajeli, Silvia Dumitrescu a continuat sa manance absolut tot ce-si doreste, dar la ore fixe. Micul dejun la ora 10:00, pranzul la 14:30, iar cina la 19:00. Vara trecuta, cand reusise sa dea jos circa 15 kilograme, artista recunostea ca desi a renuntat la dulciuri, placintele raman slabiciunea ei, dar consumate in cantitati moderate. De asemenea, a dezvaluit ca acum bea cafeaua amara si, in ciuda faptului ca nu ajunge la sala de fitness, face circa 10 000 de pasi pe zi.

15 citate impresionante: “Tăcerea este limbajul lui DUMNEZEU, orice altceva este o traducere eșuată…”

“Fă-te prieteni cu omul inteligent, căci un prieten prost este uneori mai periculos decât un inamic inteligent.”

Mawlana Jalal ad- Muhammad Rumi, cunoscut sub numele de Rumi sau Mevlana – poet persan eminent. În secolul al treisprezecelea, în orașul Konya, a fondat Ordinul Sufi din Mevlevi, în ale cărui rituri sunt folosite și azi lucrările lui Rumi. Rumi este strămoșul spiritual al dervișilor, cel mai influent tariqat din Turcia otomană și din vremea noastră.

Iată 15 citate impresionante care îi aparțin:

1. “L-am căutat mult timp pe Dumnezeu printre creștini, dar El nu era pe cruce. Am vizitat un templu hindus și o veche mănăstire budistă, dar nici acolo nu l-am găsit. Am mers la Kaaba, dar nici acolo nu era Dumnezeu. Apoi m-am uitat în inima mea. Și numai acolo L-am găsit, nu era altundeva…”

2. “Cea mai rea singurătate este aceea de a rămâne printre cei care nu te înțeleg.”

3. “Dacă intri într-o zi în necazuri mari, nu te adresa Celui Prea Înalt cu cuvintele:” O, Doamne, am un mare necaz.” Spune așa: “Am în față o lecție Supremă.”

4. “Când problemele vin una după alta, când te aduc într-o stare de nesupunere, nu renunța! Pentru că acesta este punctul în care cursul evenimentelor se va schimba.”

5. “Fii atât de aproape încât nu poți fi ținut departe, ca să nu poți fi uitat.”

6. “Tăcerea este limba lui Dumnezeu, orice altceva este o traducere eșuată.”

7. “Încercați să nu vă opuneți schimbărilor care vin în viața voastră. În schimb, lăsați viața să trăiască prin voi.

8. “Ceea ce căutați vă caută pe voi.”

9. “Iubiții nu se întâlnesc, sunt unul în celălalt încă de la început.”

10. “Înainte de a ridica vocea, mărește inima. Pentru că vorbele vin din inimă.”

11. “Cine are o mare dragoste, are un test mare de trecut.”

12. “În viață, o jumătate de suspin ne planifică dragostea …”

13. Cel care a găsit fericirea în tine este al tău. Toți ceilalți sunt oaspeți.

14. “O viață fără iubire nu are sens; Iubirea este apa vieții și o bei cu inima și cu sufletul.”

15. “Fă-te prieteni cu inteligentul, căci un prost este uneori mai periculos decât un inamic inteligent.”

De ce unele persoane sunt atât de rele și de lipsite de respect? Iată explicația

Da, chiar așa, de ce?

Cât de des îți adresezi această întrebare, atunci când te confrunți cu un răspuns urât, venit din partea unui individ, într-o anumită situație, în special în cazul în care o astfel de reacție este total inadecvată și nejustificată?

Să gândim în felul următor: condiția umană nu a fost niciodată o utopie în care toată lumea este fără egal bună, grijulie și respectuoasă.

Nu este nimic nou

Au existat întotdeauna și vor exista întotdeauna oameni răi, nepoliticoși și lipsiți de respect.

Chiar și filozofii greci s-au plâns de această problemă, acum două mii de ani – Platon vorbea despre comportamentul bolnavului și lipsit de respect al tinerilor.

În general, depinde de noi indivizii asumați și rezonabili, cum tolerăm un comportament inacceptabil sau cum răspundem, mai bine sau mai rău, în astfel de circumstanțe.

Când mă simt generos, încerc să-mi imaginez persoana care tocmai a fost rea inutil, cu mine, ca fiind un copil.

Mă întreb care sunt stimulii pe care trebuie să îi fi întâlnit, de a ajuns să se poarte așa.

Răutatea este în creștere

Aproximativ 79% dintre oameni spun că lipsa de respect este o problemă serioasă, în timp ce 60% consideră că atitudinea nepoliticoasă este în creștere.

Aceasta pare a fi o epidemie – Cauzele rădăcinii

Deși frustrările și stresul vieții moderne sunt în mod clar un factor, există multe influențe și condiții care îi fac pe oameni să fie nepoliticoși, lipsiți de respect și răi.

Să optăm pentru o abordare mai analitică și să ne gândim dacă ar putea exista mai mult decât stilul nostru de viață, în spatele creșterii răutății.

Care sunt alte cauze posibile?

1. Stima de sine scazuta

O observație atentă a multor indivizi nepoliticoși va dezvălui că sunt profund nesiguri, au o încredere scăzută de sine și o lipsă de înțelegere a comportamentului uman.

După cum spunea romancierul brazilian Paulo Coelho: „Cum îi tratează pe ceilalți, este o reflectare directă a modului în care se simt ei înșiși”.

Dacă o persoană se privește pe sine într-o lumină constantă negativă și critică, această atitudine este obligată să afecteze modul în care ei privesc pe alții.

Oamenii cu stima de sine scazuta isi mascheaza adesea nesiguranta, flexându-si muschii verbali, fiind nepoliticosi si brutati, in incercarea de a se simti puternici.

2. Probleme personale

Niciunul dintre noi nu are imunitate în viață, în ceea ce privește stresul și problemele personale.

Indiferent cât de bine credem că ne ocupăm de problemele personale, sunt momente în care frustrările și furia ne fac să ne abatem verbal, de la situațiile în care, în mod normal, navigăm cu un zâmbet.

În acest caz, merită să ne amintim că noi suntem cei care sunt nebuni sau răi.

Când suntem sub o asemenea tulpină, este ușor să acționăm impulsiv, înainte de a gândi și de a face sau de a spune lucruri care sunt, în cel mai bun caz, nepoliticoase și, în cel mai rău caz, rele.

3. Comportamentul învățat

Nu există aceleași sisteme de valori în familii și în educație. Dacă ai fost crescut într-un mediu unde cuvintele aspre erau normele, vei vedea, în mod clar, acest lucru ca un comportament acceptabil.

Și, desigur, poate se și înrăutățește. Viața de pe margine a devenit internalizată pentru acești oameni și, prin urmare, ei răspund în mod corespunzător, atunci când sunt înfuriați de alții.

4. Tulburări de personalitate

Astfel de experiențe negative ale copilăriei, precum cele descrise mai sus, pot conduce la dezvoltarea unor tulburări de personalitate actuale și, în cele din urmă, la un comportament care este privit ca fiind mediu, nepoliticos sau lipsit de respect.

Nu este deloc surprinzător, ca atunci când granițele acceptabile, din punct de vedere social, pentru interacțiunea umană, sunt încălcate, oamenii să devină nepoliticoși și răi.

5. Diferențele culturale

În lumea noastră multiculturală, în care fiecare are un set complet diferit de valori și etichetă, acest lucru este mai important decât ne-am putea gândi.

Ceea ce se crede a fi un comportament nepoliticos și inacceptabil, într-o cultură, ar putea fi încurajat în alta.

Nemții, de pildă, nu au nicio îndoială că pot vorbi liber despre ceea ce cred, britanicii, în încercarea de a fi politicoși sunt rigizi și așa mai departe.

6. „Tulpina creierului” provocată de supraîncărcarea tehnologică

Fără îndoială, creșterea rapidă a datelor și tehnologiilor digitale a dus la o creștere exponențială a ritmului vieții.

Această activitate neobosită, cu cerința urgentă de acțiune imediată, poate crea „tulpina creierului” (nu este o diagnoză clinică reală!), ceea ce duce la anxietate și stres și, la rândul său, la agravarea comportamentului agresiv.

7. Imaturitate emoțională și inteligență emoțională scăzută

Unii oameni, indiferent de motiv, s-ar putea să nu se fi maturizat încă, în sensul emoțional. Poate că niciodată nu o vor face.

Când acționează într-un mod care îi afectează pe ceilalți, o fac în parte, pentru că nu au conștiința de a lua în considerare impactul acțiunilor lor.

Deoarece nu-și pot înțelege comportamentul ca fiind unul bolnav, ei nu văd niciun motiv să nu se angajeze în el.

Scrisoarea emoționantă a unei mame, pentru fiul său: “Vei fi întotdeauna un băiețel pentru mine…”

Această scrisoare va răsuna, cu siguranță, în sufletul fiecărei mame. Aceste cuvinte descriu cu exactitate ceea ce simt mamele, pentru copiii lor adulți.

„Dragul meu fiu,

Cât aș vrea acum să revin la acele vremuri, când erai mic! Chiar vreau să-mi amintesc mirosul tău de copil și să-ți pui genunchii în palmele mele iar…

Privesc pozele, cu tine copil, un băiețel atât de vesel, plin de viață și simt că mi-ar plăcea să aud acea voce din nou!

Privind în urmă, te văd cum te aruncai pe canapea și te ascundeai cu pătura din care îți făceai cort. Nici măcar nu am avut timp să realizez că ai crescut, ce repede a trecut timpul…

Îmi amintesc bine cât de des, fără ca tu să știi, îmi doream să te aud strigând „Mamă, ascultă-mă o secundă!”

Îmi pare rău că uneori nu aveam răbdarea să ascult și că uneori duceam lupte interminabile cu tine. Dar încercam să mă reeduc și eu, în acele vremuri…

Și, oricât de matur ai fi tu, pentru mine ești încă un băiețel, chiar dacă adidașii tăi măsoară acum mărimea 45, aproape aceeași dimensiune ca schiurile mele.

Fiule, când ai reușit să devii un adult? Sunt așa mândră de tine! Și îți mulțumesc pentru faptul că, în fiecare zi, am un motiv să fiu mândră că sunt mama ta.

A fi mamă, s-a dovedit a fi cea mai dificilă meserie și am făcut o grămadă de greșeli, pentru care te rog să mă ierți.

Dar ceea ce ai devenit este răsplata vieții mele.

Și, odată cu tine am avut noroc să înțeleg ce înseamnă să iubești necondiționat.

Voi fi întotdeauna mai în vârstă decât tine, mai precis cu 24 de ani și asta înseamnă o mulțime de ani de experiență. Da, cu cât ai crescut mai mult, cu atât diferența asta a început să se stingă, dar tu, sper că vei rămâne întotdeauna băiatul meu și eu mama ta; cea a căror brațe te vor îmbrățișa mereu, cea a cărei inimă va vibra mereu cu a ta.

Când te văd un adult sănătos și demn, simt că ești cel mai frumos dar din viața mea.

Să ai o viață frumoasă, băiețelul meu!

Te iubesc,

Mama ta.